Eleanor Gerhardt

Personaj: Eleanor Gerhardt
Povestirea: „Întotdeauna, toamna“
Scriitoarea: Joyce Carol Oates

Poetă celebră, singură şi bătrână, undeva la o universitate, unde i s-a decernat un premiu. Îl întâlneşte aici pe fiul fostului său amant. Îşi aminteşte povestea aceea de dragoste cu promisiuni de genul hai să ne căsătorim şi ameninţări – mă omor dacă nu mă mai iubeşti. Crize de plâns (El nu avea chef să-şi părăsească soţia), alte promisiuni – 5 ani de relaţie boemă, apoi, după despărţire, cu cât trecea timpul, nostalgii despre cât de intens a fost totul. A fost bărbatul vieţii ei, cum se spune în romanele proaste şi-n viaţă, în poveştile femeilor singure.
Totuşi, atunci, acolo, la universitate, toate aceste amintiri s-au dus naibii.

Fiul fostului amant i-a aruncat în faţă altă versiune: Eleanor a distrus căsnicia părinţilor lui. A ştiut tot timpul de relaţia lor ( că făceau sex în mansardă în timp ce el, copil fiind, repeta jos, la pian), tatăl lui era un egoist violent, frustrat şi meschin (îşi chinuia soţia lăudându-se în faţa musafirilor cu amanta), maică-sa a devenit alcoolică, şi alte asemenea porcării spuse direct, ca un pumn în stomac. În amintirile fiului, povestea de dragoste era aşa: „Aţi fost nişte porci. Amândoi“.
Eleanor Gerhardt încasa fiecare cuvânt şi tot ce îi trecea prin cap era că n-a ştiut nimic.

Peg Nicholson

Personaj: Peg Nicholson
Poezia: „Elegie pentru Peg Nicholson, iapa lui Willy Nicole“
Autor: Robert Burns

Iapa Peg Nicholson s-a născut în versuri cândva în secolul al XVIII-lea. Ştim că a murit de „răul popii“ şi că acum o „mănâncă peştii“.

„Avea un păr frumos şi murg,
Ştia să fugă tare.
Dar azi ciolanele îi curg
Pe râu în jos spre mare“.

Tatăl beţiv

Personaj: Tatăl beţiv
Cartea: „Rolul familiei mele în revoluţia mondială“
Scriitor: Bora Ćosić

Trăieşte la Belgrad, cândva în al doilea război mondial şi imediat după. Bea, vinde maşini de tocat, bea, numără cuie,bea, citeşte ziare pe WC, bea, aruncă un fier de călcat pe geam, bea, îşi părăseşte nevasta pentru vecină, bea..

„Tata se trezea devreme, se ducea la baie, se întorcea, dădea cu pumnul în masă şi aproape de fiecare dată se lovea la degetul mare, îşi rupea unghia, iar sângele curgea şiroaie. Odată a tras o duşcă dintr-o sticlă în care era sodă caustică, el crezând că e bere. A scuipat imediat, a tras o înjurătură, dar n-a păţit nimic. Doar pe parchet a rămas o pată albă“.