sâmbătă, 25 aprilie 2015

Bartleby


Personaj: Bartleby
Cartea: „Bartleby, o povestire de pe Wall Street“
Autor: Herman Melville



În colecţia mea sentimentală şi desigur, subiectivă, de personaje preferate e pe undeva sus de tot. Pentru citatul: „I would prefer not to…“, m-aş întoarce în timp să-i scriu lui Melville: Thank you, sir. Atât, fără să semnez, deşi nu sunt genul care trimite scrisori/mail-uri unor autori morţi sau vii. M. oricum n-ar fi răspuns.
B. e copist de acte publice. Tânăr „livid“, „potolit“, respectabil, aşa îţi este descris la început, apoi totul o ia razna. La orice i se cerea răspundea cu „inflexiuni de flaut“: „Prefer să nu…“. Prefera să nu verifice acte, să nu bea cafea, să nu vorbească, să nu, să nu, să nu…În final, n-a vrut să plece din biroul unde locuise pe ascuns. Mânca doar prăjituri cu ghimbir (i le aducea băiatul bun la toate) şi nu pleca nicăieri. Nu râdea, nu plângea, nu urla, nu se enerva. Uneori se uita pe fereastră, chiar dacă ochii îi cădeau doar pe un zid meschin.
A fost făcut ţicnit, de un coleg. De fapt nimeni nu credea că e sănătos. Un psihiatru în carne şi oase ar putea spune că avea nevoie de pastile, injecţii şi mai ştiu eu de ce, dar n-are relevanţă, de asta e bine să nu vorbeşti cu psihiatrii despre astfel de oameni şi să-i trimiţi la naiba. Sfârşitul lui e inevitabil. După ce moare, apare zvonul că pe vremuri lucrase la arhiva „Scrisorilor refuzate“.
Enrique Vila-Matas a scris la ani distanţă, cu trimitere la Melville: „Bartleby and Co“, despre scriitorii „Nu“, care la un moment dat au renunţat, aparent fără motiv, să scrie. E o colecţie de oameni „bartleby“ – nume propriu pe care-l transformă în substantiv. Personajul lui principal, tot un copist, spune la început că toţi cunoaştem bartlebys, şi aşa e, da, toţi cunoaştem. Colecţia lui Vila-Matas e fascinantă – poveste în poveste şi apoi altă poveste, mulţi autori pomeniţi. Singurul regret: cartea e prea scurtă, pare lăsată neterminată, în spiritul scriitorilor bartleby.

Notă către mine: De căutat studiul lui G. Deleuze care a pornit de la vorbele lui Bartleby: „Prefer să nu“.